Aproape departe...

Credeam că ştiu de unde ştiu
De ce'mi vinzi ochii îmbibaţi
In seceta din ei muiaţi
De'atâtea primaveri pustiu...

In lumea gândurilor noastre
Se desprind oamenii din mâini,
Marfarul urlă după câini,
Copacii sforaie'ntre case...

Doar luna, beata, fără somn
Era să'şi iasă din rutină,
Să cadă'n stelele duzină
In marginea cerului bont

De foame ies lupii din mine
Te caută'n decor urlând
Dospind cu luna al meu gând
Pân' ce ne vor intra in piele...

Abandonându'ne treptat
In ceainarie, la intrare
Rămase un indiciu care
Mi'a spus că mi'ai trecut prin pat...